De câțiva ani încoace, în România a început să se simtă creșterea unui trend – acela al enoturismului. Mai pe românește, vizite la cramă. Poate că ați fost și voi la astfel de vizite, sau măcar ați auzit pe alții povestind despre ele. Pentru că odată ce ai avut o astfel de experiență, în mod sigur o să povestești despre ea și altora.
Majoritatea cramelor românești au dezvoltat pe lângă partea de producție a vinului și acest business colateral, dar complementar: turismul la cramă. Însă în 2020 a venit pandemia, care a lovit greu. Ca multe alte domenii, și cel al vinului a avut de suferit. La fel și turismul. Surprinzator însă, combinația turism la crame a avut de câștigat. Românii s-au orientat către turismul intern, iar mulți dintre ei au descoperit liniștea podgoriei și răcoarea plăcută a cramei. Pentru aceia dintre voi care nu ați fost până acum în vizită la vreo cramă, să povestim un pic despre cum decurg lucrurile:
Primul pas e să suni înainte la cramă și să faci rezervare. Dacă ai noroc, se poate și fără rezervare, dar e mai bine totuși să suni înainte. Ajungi la ora stabilită și ești preluat împreună cu grupul de un ghid. În funcție de perioadă și de afluxul de turiști, grupurile pot fi mai mici (de genul 4 persoane) sau mai mari. Dacă vii singur, vei fi atașat la fața locului la un grup. Ghidul te va duce împreună cu grupul prin punctele importante ale cramei și ale viei și va povesti despre istorie, mod de lucru, vinificare, soiuri... În funcție de pachetul de degustare pe care l-ai ales, o să ai de degustat mai multe tipuri de vinuri și poți avea inclusă și mâncare. Așteaptă-te în general la o oră, poate o oră jumate în care să faci acest tur al cramei și să deguști niște vinuri. Dacă iei și un platou cu mâncare, poate durează un pic mai mult.
În funcție de zona în care mergi, poți avea mai mulți producători la distanță destul de mică unul de altul, așa că într-o zi poți vizita două crame. Deși unora li s-ar părea fezabil , eu n-aș recomanda mai mult de 2 crame pe zi. E greu pentru ficat și în plus, de ce să alergi? Nu mai bine închei ziua la una din crame, pe terasă sau în resaturant, cu ceva mâncare potrivită? Nu de alta, dar vinul cere ceva de-ale gurii.
Acest domeniu, al turismului viticol, s-a dezvoltat binișor în România de ceva vreme. Sigur, mai e loc destul de îmbunătățire, dar nu poți zice că n-ai opțiuni. Așa că mulți producători care oferă vizite și degustări au în ofertă și cazare. Ăsta e deja alt nivel. Dacă ai cazare, înseamnă că întinzi toată experiența pe 2 zile. Deci ai și o cină și o seară memorabilă de petrecut acolo. Pentru așa ceva e bine să vii cu ceva prieteni – nu de alta, dar genul ăsta de experiență comună se lasă cu amintiri povestite și repovestite ani de zile după aceea.
Am și un pont pentru tine – intră pe crameromania.ro, unde găsești o hartă bine pusă la punct cu cramele românești – adrese, contacte, prețuri, pachete de degustare...
N-o să încheiem înainte de a-ți face două recomandari în ceea ce privește vizitele la crame:
Prima este pe Valea Prahovei, la Azuga, unde găsești Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892, deținute de The Iconic Estate, parte din Alexandrion Group. O locație cu o istorie de aproape 130 de ani, un loc în care se produce spumantul Rhein, poate singurul loc din Europa unde spumantul obținut prin metoda tradițională se produce neîntrerupt de peste un secol. Nu e doar un obiectiv turistic, e un obiectiv istoric. La pivnițele Rhein & CIE Azuga poți face un tur al cramei unde ți se explică cum se produce acest spumant, poți vizita muzeul, iar la restaurant poți savura meniul regal, care este o reinterpretare a preparatelor pe care le savura Familia Regală a României.
Cealaltă recomandare despre care vorbeam este în Dealu Mare, acolo unde Iconic Estate are una din cele mai moderne crame din România. Cramă, spațiu de degustare, magazin – toate grupate și la îndemână, la maximum o oră și jumătate de mers cu mașina de la București.
Desigur, poți să găsești toate produsele Iconic Estate online, pe site-ul iconicdrinks.shop, dar sfatul meu e să le încerci la fața locului. Parcă au alt gust acolo...
