Ultimii 10-15 ani au adus cu ei o înflorire a industriei vinului în România, poate și cu ajutorul investițiilor masive făcute în domeniu. Însă vinul și vinificația au o tradiție lungă pe meleagurile noastre. Strugurii se cultivau încă de pe vremea dacilor, așa că în ziua de azi, pe lângă soiurile internaționale care au găsit casă bună în România, avem și soiuri autohtone – unele foarte vechi, altele – să spunem doar vechi.
Despre câteva din soiurile autohtone românești o să vorbim în minutele următoare. Hai, că avem despre ce vorbi.
O să începem cu cele albe, că aici e mai mult de spus. Există în jur de 30 de soiuri albe de struguri românești, din care se fac vinuri cum ar fi Feteasca Albă sau Regală, Busuioacă, Zghihară, Tămâioasă, Grasă sau Crâmpoșie. Soiurile astea de struguri și vinurile care se fac din ele reprezintă identitatea noastră, specificul local, o zestre pe care e bine să o păstrăm.
N-o să trecem azi prin toate, că e mult de povestit, însă o să zăbovim un pic pe câteva. Pe scurt, vă spun doar atât: Fetească Regală, Tămâioasă Românească și Fetească Neagră.
Așadar, începem cu Feteasca Regală, care are și o poveste interesantă: Ea începe acum peste 100 de ani – așadar, prin 1920, în comuna Daneș, lângă Sighișoara, unde un inspector pepinier a descoperit în via unei băbuțe niște struguri mai neobișnuiți. La o primă gustare, ceva nu se potrivea cu aroma specifică soiului Fetească Albă, pe care inspectorul crezuse inițial că l-a găsit. Descoperitorul acestui nou soi, care se presupunea că reprezintă rezultatul încrucișării naturale între Fetească Albă și Grasă de Cotnari, l-a preluat, l-a înmulțit și l-a introdus, practic, în arsenalul de soiuri de struguri autohtoni.
Numele soiului, Fetească Regală, reprezintă un semn de prețuire față de Casa Regală a României, care, după Primul Război Mondial, i-a împroprietărit pe fermieri, stimulând totodată refacerea viticulturii în sudul Transilvaniei. Vinul a fost prezentat pentru prima dată sub această denumire la Expoziția Națională de Vinuri și Fructe de la București, din anul 1928.
Se spune că episcopul romano-catolic maghiar de Alba Iulia, Marton Aron, a cumpărat în perioada interbelică o cantitate însemnată de vin de Blaj, unde se cultiva îndeosebi Fetească Regală. În timpul ofensivei româno-sovietice din Transilvania, în toamna anului 1944, episcopul le-ar fi oferit soldaților sovietici câteva butoaie de vin. Aceștia au fost atât de încântați, încât s-au întors de câteva ori de la Turda, ca să mai ia vin. Locuitorii din Alba Iulia, deranjați de aceste vizite ale sovieticilor, au făcut o chetă publică și au cumpărat tot vinul episcopului, pe care l-au oferit soldaților sovietici, pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă în oraș.
În cei aproape 100 de ani de existență „certificată”, soiul Fetească Regală s-a transformat într-unul dintre cele mai cultivate soiuri de struguri de pe teritoriul românesc (peste 13 000 de hectare), datorită calităților sale și a capacității foarte ridicate de adaptabilitate.
Feteasca Regală este probabil soiul românesc de strugure alb cel mai versatil, care poate fi folosit la orice tip de vin – de la sec la dulce, și de la spumant la distilat.
Dacă v-am făcut poftă de o Fetească Regală, vă fac și o recomandare – intrați pe iconicdrinks.shop, unde o să găsiți Prahova Valley, o Fetească Regală din 2020, vioaie și prietenoasă. E un vin cu arome proaspete de fructe galbene și flori sălbatice, și cu tonuri subtile de grapefruit. Merge bine vara și se asociază minunat cu aperitive, carne de pui, pește sau fructe de mare.
Înainte de a vorbi despre următorul soi neaoș românesc, o anecdotă: Scriitorul Fănuș Neagu era un mare iubitor de vin și există multe vorbe sau zicale despre vin pe care ni le-a lăsat moștenire. Probabil una din cele mai cunoscute este aceea că vinul trebuie să aibă 5 calități: să fie alb, să fie rece, să fie sec, să fie mult și să fie gratis. Of, nu există așa ceva. Și nici n-ar fi bine să existe.
Există însă un alt soi reprezentativ pentru albele de la noi – Tămâioasa românească. Un strugure cu o aromă aparte, puternică, un soi versatil, care poate fi vinificat și în dulce, și în sec și chiar spumant. Tămâioasa e un soi care face parte dintr-o familie mai largă, cea a muscatului, pe care o găsim răspândită în toată Europa și chiar în Lumea Nouă. La francezi se numește Muscat Blanc, italienii îi spun Muscato, nemții Gelber Muskateller.
O Tămâioasă seacă și tânără va avea arome citrice și de flori de soc. Una tot seacă, dar mai în vârstă va avea un postgust un pic amărui, care duce cu gândul la tămâie. Dacă e vinificată în dulce, Tămâioasa e caracterizată de fructe galbene foarte coapte, cum ar fi piersicile, precum și perele, mergând până la fructe exotice, cum ar fi ananasul.
Am pentru voi și o recomandare: Hyperion Exclusive Tămâioasă Românească de la The Iconic Estate. Este un vin în ediție limitată ce redă frumos caracterul de soi și se distinge printr-un buchet floral deosebit. Un vin sec, bine echilibrat cu arome fine de condimente, cuișoare și tămâie, plin de note florale spre sfârșit. Îl găsiți online, pe iconicdrinks.shop
Dar să spunem câteva cuvinte și despre soiurile roșii. Și dacă ne luăm după ce spun specialiștii, cel mai reprezentativ ar fi Feteasca Neagră. Un vin iubit de români și admirat de străinii care îl descoperă.
Feteasca Neagră este un soi 100% autohton, un vitis vinifera, adică de viţă de vie nobilă, obținut prin selecție arhaică îndelungată dintr-o varietate sălbatică de pădure (vitis silvestris) și a fost cultivat, spun specialiștii, încă din vremea dacilor pe un areal cuprins între Carpați și Nistru. Centrul viticol în care s-au descoperit cele mai vechi dovezi ale prezenței soiului Fetească Neagră a fost identificat de arheologi în arealul de pe Valea Prutului, respectiv la Uricani în județul Iași. De altfel, soiul a fost cultivat pentru o perioadă foarte îndelungată de timp în această regiune viticolă a Dealurilor Moldovei și a ajuns destul de târziu în Muntenia, Oltenia și Dobrogea. În vechime i se mai spunea și „Poama fetei negre”, „Păsărească neagră” sau „Coada rândunicii”
Este un soi care a supraviețuit filoxerei, un soi foarte rezistent la secetă și ger, iar în ultimii 10-15 ani și-a atras denumirea de ambasadorul României. Specialiștii spun că Feteasca Neagră ar putea reprezenta cu succes vinurile românești și ar fi un vârf de lance în dezvoltarea exporturilor de vin.
E probabil, dar e și discutabil. Cu cât întrebi mai mulți, cu atât auzi mai multe păreri.
Părerea mea este să încercați Byzantium Fetească Neagră, un vin de la The Iconic Estate.
Notele sale delicate de fructe negre de pădure și prune dulci, bine coapte sunt perfect completate de aromele fine provenite de la maturarea vinului în baricuri din stejar. Îl găsiți pe iconicdrinks.shop, alături de o selecție largă de vinuri și alte băuturi de calitate.
Încheiem aici discuția despre vinurile autohtone. Deocamdată. Pentru că sunt atât de multe de spus, încât aș zice că merită să reluăm ideea.
